Iazul Novăț a devenit renumit din cauza accidentului din anul 2000. După închiderea activității miniere, iazul a fost incorect reabilitat, fapt observabil prin scurgeri semnificative de ape toxice și antrenarea de deșeuri toxice. Nivelul scăzut al pH-ului a dus la degradarea construcțiilor din beton realizate din ciment Portland, cu toate că din practica minieră este cunoscută degradarea betoanelor din acest ciment în mediul acid. Șanțul perimetral a fost amplasat în corpul iazului, chiar dacă Normativul Tehnic prevede amplasarea acestuia în afara iazului. Contaminanții din acest iaz ajung în râul Novăț, afluent al râului Vaser, o zonă protejată înclusiv pentru lostriță. Prezența animalelor domestice pe iaz dovedește ignorarea unor reguli privind sănătatea publică.
Imaginea perimetrului Iazului Novăț din august 2026 ne-a consternat prin lucrările executate în ultima perioadă. Reparațiile șanțului de gardă sunt niște cârpeli, de parcă nu s-ar fi învățat deja despre durabilitatea betonului în mediu acid, cu șanțul în corpul iazului. Surpriza cea mare a fost dată de spargerea digului iazului de avarie, în spatele căruia a existat un lac. În prezent, pe aliniamentul spărturii este formată o ravenă în care se observă numeroase exfiltrații de drenaj acid, prin care se arată reactivitatea iazului. Rămâne întrebarea „unde s-a dus precipitatul format în lac?”. „Stația de tratare” constă prin trecerea apei acide cu precipitat printr-un pat de calcar și zeolit. Aceste materiale ar trebui schimbate periodic și depozitate undeva, însă calcarul are rol de tamponare pentru a stopa reactivitatea, nu după ce fenomenul s-a produs. Se pare că acest mecanism nu a fost înțeles, deversările de material toxic în emisar continuă.
Un alt aspect scandalos este prezența unei microferme în acest perimetru, cu urme evidente ale animalelor pe zona contaminată.